Adi & Andrei

Seara lui 15 octombrie

2010-10-15T12:13:00.000-07:00

Din păcate nu am suficient talent încât să scriu ceva foarte interesant. O să vă plictisesc cu o altă postare în stilul meu caracteristic.

Nu ştiu despre ce să scriu. Mă gândesc la anumite persoane. Şi sunt dezamăgit să văd că s-au schimbat. Îmi e dor de anumite timpuri, îmi e dor de prieteni mai vechi, îmi e dor de anumie lucruri.

De ce s-ar închide o persoană în sine? De ce ar face asta când ştie că are pe cineva alături gata să o asculte? Nu găsesc o explicaţie logică pentru asta. Şi nu văd izolarea o soluţie şi în nici un caz lucrurile nu se vor rezolva cu indiferenţă...

Câteodată cred că nu voi afla niciodată...

Ganduri...

2010-03-15T07:22:00.000-07:00

M-am trezit azi dimineata cu capu umflat, la figurat vorbind, nu stiam de mine. Cu putin noroc am reusit sa ma imbrac si sa ma spal fara sa ma ranesc. In putinul timp ramas am infulecat rapid ceva si am pornit spre scoala. Afara.. cea mai neplacuta vreme cu putinta. Un vant rece care imi ajungea pana la sira spinarii, simteam cum vantul se despica in gatul meu dezvelit. Ca sa fie totul complet a aparut si durerea de cap care inca persista. Cum nu se putea mai bine am inghetat la ora de bio de frica sa nu ma asculte, am dat cel mai aiurea test la geografie si era sa adorm la ora de chimie. In sfarsit, s-au terminat orele si am plecat acasa. Acasa ca sa ce? sa ma apuc de teme bineinteles. Dupa multa munca si tocit intens am terminat si cu ele. Acum ma simt ciudat. Am si o durere de stomac, simt nevoia nebuna sa ascult muzica tare, tare, sa mascheze totul, sa nu imi lase spatiu sa ma gandesc la alte lucruri, sa ma gandesc la ce a fost. Si am luat o hotarare ciudata, ceva care contravine inimii, dar care e absolut fireasca logicii. M-as intoarce in timp, dar nu as repeta in prezent ceea ce am facut in trecut. E bizar si totodata mi se pare ca e atat de logic si de bun simt. Vreau sa vina vara. Vreau sa ma duc la fotbal sa uit de tot. Sa ma descarc, sa scap de povara, pentru ca... sa fiu sincer.. ma macina ceva pe dinauntru. Si as pune atatea intrebari. Dar cred ca as supara pe cineva cu intrebarile mele stupide, si simt ca iara fac o prostie daca sunt curios. Pe langa asta sunt aproape sigur ca raspunsuri nu exista, sau vor fi inventate. Nu inteleg o multime de lucruri. Nu inteleg mai nimic din ce a fost. Nu stiu ce va urma. Ma aflu intr-o zona intunecata si nu vad incotro sa o iau. Am prieteni alaturi care ma ajuta sa ma mentin intr-un echilibru, dar ar trebui ca eu sa "pornesc la drum"... sa o iau totusi pe o cale, si mai apoi sa observ daca am facut ceea ce trebuia sau nu. Nu o sa reusesc niciodata sa ma abtin din a face prostii, deci cred ca cea mai buna solutie este sa dau cu banul si sa nu regret nimic. Si totusi, daca ar fi sa aleg, nu stiu ce as alege, nu stiu ce as face, nu stiu cum as face, nu stiu de ce, unde, cand, nimic. Habar nu am cum ar trebui sa continui. Nu am nici un indiciu. Mi se pare ca vad cate o raza, dar e trecatoare, dispare, cum dispare iubirea atunci cand nu e sincera, atunci cand e o iubire "la vrajeala". Nici nu imi gasesc cuvintele, nici nu reusesc sa imi dau seama ce am scris la inceputul acestui mesaj, scriu doar ce am in cap pe moment, si nu realizez in totalitate ceea ce gandesc. Poate m-am repetat, inseamna ca gandesc unele chestii prea des. Ar trebui sa ma tratez cumva. Dar care sa fie tratamentul bun? Ce ar trebui sa fac sa imi revin? As da aproape orice sa am raspunsul la intrebarea asta. De fapt.. as da orice sa am multe raspunsuri de care am nevoie in momentul asta.. raspunsuri care mi-ar putea elucida multe chestii vagi acum. Ma opresc din scris pentru ca incep sa debitez, prevad ca daca continui asa o sa ajung sa scriu lucruri regretabile, si chiar nu vreau. Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici te felicit... nu multi au rabdare sa imi citeasca mie prostiile.. o zi buna! :)

Laturile mele

2010-02-06T02:35:00.000-08:00

Am observat de-a lungul timpului ca in mine se disting doua tipuri diferite de om, care se intersecteaza in anumite puncte si in anumite momente. In prim plan apar eu cel amuzant, cu pofta de viata, plin de energie, care zambesc intr-una si rad din orice. Partea asta se vede usor deci nu o sa vorbesc in detaliu despre ea. Ca stare intermediara sunt o persoana foarte seaca, nu tratez lucrurile cu prea mare importanta, dar si cand pun importanta in ceva/cineva renunt foarte greu apoi. Cealalta parte a mea este o latura mai emotiva, mai sensibila, mai trista, care resimte totul. E un fel de zona tampon, o zona unde sunt retinute lucrurile rele si nu numai. Tot aici retin toate dorintele mele ascunse, secret. Foarte putine persoane stiu ce se ascunde cu adevarat in inima mea. Nu ca ar fi greu de descoperit, pentru ca daca ma intreaba cineva nu mi-e greu sa spun, dar nu vad nici un interes in a afla astfel de lucruri de la mine din partea celorlalti, adica e fara sens. Si simt cum incetul cu incetul partea asta ma cuprinde, ma face sa spun si sa fac lucruri rele, ma face sa debitez, ma innebuneste treptat si nu o pot controla. Imi provoaca izbucniri si ma face sa ma gandesc altfel la lucruri. De exemplu unde altii vad "un pahar cu apa" eu as putea vedea "petele de grasime si crepatura de pe el" mai degraba. Un fel de negativism. Un fel de "de ce eu?". Un fel de "hai sa ma izolez". Dar lupt si lupt si intr-o buna zi stiu ca voi invinge tristetea care se ascunde adanc in mine.

Pe fata

2010-02-06T02:28:00.000-08:00

Postul acesta e o provocare, o provocare pentru toti. Hai sa dam totul pe fata. Sa ne zicem lucrurile care in alte imprejurati nu ni le-am spus. Sa nu ne mai tot invartim cu apropouri si alte chestii. Sa stam fata in fata si sa incepem sa vorbim. Sa aflam ceea ce gandim cu adevarat unul despre altul. Fara sa ascundem lucrurile prin alte chestii, fara sa ne pese de suparare, sa iertam daca gresim, sa ne corectam greselile. Sunt pregatit sa fac asta, sa las garda jos, sa dau sentimentele pe fata, sa spun tot ce am pe suflet. Si TE provoc sa vi la mine si sa imi spui ca vrei sa aflii ce gandesc despre tine si sa imi spui ce gandesti despre mine. Fara minciuni, fara nimic. Te tine? ...

*postul se adreseaza tuturor prietenilor mei :) no more lies

despre insistenta si altele

2010-02-03T02:39:00.000-08:00

In ultimul timp am avut impresia ca am fost prea insistent, prea stresant, si mai ales prea curios. Se spune ca "curiosii mor repede" si inclin sa cred ca e adevarata treaba. Poate daca nu as fi asa curios nu as avea atata de suferit, de gandit, de analizat, interpretat... Poate ca totul ar fi mai simplu. Inchid gura, tac, imi formez cu timpul o idee, care chiar daca nu e adevarata macar ma multumeste pentru ca stiu ca eu am formulat-o. In schimb, fiind curios, intreb, si intreb, si aflu, si aflu, si sunt pus in situatia de a gandi, de a lua decizii, si asta e un lucru greu. Si mai ales daca iau o decizie gresita cum am luat in nenumarate randuri, si tot nu ma invat minte. Datorita curiozitatii mele stau acum uitandu-ma in gol si ma gandesc unde naiba am gresit intr-atat. Si in gandirea mea mi se pare normal sa imi gasesc toate punctele slabe, sa mi le exploatez, sa imi gasesesc defectele, greselile, si acestea incep sa ma macine, incet si sigur. Un lucru e cert, e ok sa fi curios, dar sa sti cand sa taci. Cand ceva nu trebuie sa fie, sau nu neaparat ca nu ar trebui sa fie, daca ceva nu e sa fie, din diverse cauze, poate e mai bine sa ramana asa. (bineinteles ca in gandirea mea demodata am impresia ca nu ar trebui sa ramana asa si ca ar trebui sa continui lupta)

Si de aici plecand ajung sa insist. Mi s-a spus ca insistenta e buna. Mi s-a spus ca e ok sa insisti, asa obtii ce iti doresti. Am replicat ostentativ "cateodata...". Am crezut ca am depasit momentul. Nu a fost asa. Am continuat sa fiu insistent. Din insistenta ajung sa fiu stresant. Stiu asta, stiu ca fac rau cu insistenta mea, dar ce pot face, asa e firea mea, nu ma pot da batut usor, mai ales cand lupt pentru ceva si mai ales cineva la care tin. E foarte greu sa renunti. Am incercat de cateva ori. Trebuie sa ai o rabdare de fier si un suflet de piatra pentru asa ceva. Trebuie sa fi fost ceva foarte rau sa te fi adus in starea asta. Si totusi o sa continui sa fiu insistent, chiar daca celorlalti le place sau nu.. pentru ca.. cel putin deocamdata.. nu pot renunta, nu ma pot schimba. Arde ceva in mine. Arde o dorinta. Simt cum ma prajeste din centru spre epiderma. Simt cum tesuturile incep sa se destrame din cauza intensitatii caldurii.

Si uite asa cu insistenta mea pot face rau celorlalti. Nu stiu cand sa spun stop, nu am capacitatea necesara sa o fac. Cateodata stau si ma gandesc ca merit toate astea. Merit sa mi se intample toate lucrurile astea pentru ca am fost un ratat. Un trecut presarat cu nenumarate greseli. Greseli din care am invatat multe, dar inutile, pentru ca acum nu mai am cum sa le aplic, nu mai am ocaziile pe care le-am avut, nu mai am suportul necesar.

De aici deviind, am nevoie de prieteni. Am nevoie de sustinere. Am nevoie ca cineva sa fie acolo pentru mine. Sa ma astepte intotdeauna cu bratele deschise. Sa imi aline suferinta. Sa simt ca ma pot sprijini bine pe acest pamant, ca am pe cine ma baza. Si, slava Domnului, am gasit prieteni ca acestia, care nu ma lasa la greu. Si totusi, simt ca sunt doar jumatate din ceea ce pot fi. Pentru ca nu am cealalta jumatate, nu o am pe ea. Ea, cea care ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa ma apuc de lucru, sa ma apuc de invatat, sa ridic fruntea sus si sa rad in nas greutatilor, sa fiu sigur pe mine, sa nu ma dau inapoi de la nimic. Am nevoie de cealalta jumatate, e vital.

Asadar, nimeni nu poate trai fara prieteni. De aceea nu pot intelege certurile. Cum poti sa te certi si sa fi suparat pe cineva care iti e prieten. Ce poate sa iti faca sa te supere atat de rau incat sa nu poti ierta? Am invatat ca orice ar fi trebuie sa iert. O data, de doua ori, de o suta de ori, de cate ori e nevoie. Omul greseste. Daca nu ar gresi nu ar fi om. Din greseli inveti. Unii invata mai repede altii mai incet. Nu are asta importanta prea mare. Am invatat ca trebuie sa fiu acolo pentru oricine are nevoie de mine in orice domeniu, oriunde pot ajuta. Ma straduiesc sa implinesc lucrul asta, desi recunosc ca e foarte greu sa fi suport pentru toata lumea. Sa se poata sprijini toata lumea pe tine. E dificil, te stoarce de puteri.

Si din toate gandurile astea apare stresul. O da, stresul. Cat de stresat poate fi un om? Va spun eu, nu exista limita, stresul e ceva "fara numar". La care mai adaugi si alte ingrediente precum o sticla de cola la zi si mult cs. Asta te termina. Sau cel putin pe mine ma termina. Nu mai pot gandi rational. Sau cel putin asa am impresia. Am impresia ca nu mai stiu judeca. Gandesc totul cu prea multa logica. Daca un lucru e alb, si alt lucru e alb mi se pare normal ca ambele lucruri sa fie albe, nu sa fie doua lucruri murdare. Gandesc prea profund toate lucrurile. Si m-am saturat. Dar nici nu pot sa iau de bune toate lucrurile care imi ies in fata. Aud ceva si gasesc pe loc foarte multe argumente pro/contra. Imi place sa vorbesc in contradictoriu, dar imi place si sa mi se dea dreptate. De fapt, pun mare pret pe lucrul asta, si apreciez persoanele care imi dau dreptate. Dar apreciez mai ales persoanele care nu imi dau dreptate, dar vin cu argumente de ce, si invat lucruri noi din asta. Imi place ca cineva sa imi dea o lectie, sa imi aplice o corectie, sa imi dea o palma. Pentru ca de asta am nevoie, de o palma zdravana, sa ma trezesc, sa nu mai vizes cu ochii deschisi.

Si astept zilele bune, zilele cu soare, in care o sa fie totul ok, nu o sa mai fiu stresat si o sa imi pot trai linistit viata alaturi de ea. Cu soarta in fata stau si ascult muzica sperand ca totul sa treaca cat mai repede. Sper din tot sufletul ca zilele acelea sa vina cat mai repede, pentru ca simt ca ma sufoc.

Deocamdata incerc sa tac.. pentru ca mai am multe lucruri de zis, foarte multe, nu imi ajunge timpul sa scriu tot ce am de scris. O sa mai postez lucruri din acestea cand o sa simt... Multumesc tuturor celor care ma sustin si care sunt acolo pentru mine.

mult prea mult .. o mica parte din nimicurile mele

2010-01-31T23:24:00.000-08:00

Lume paralela. Plasament: nicaieri. Fata: alb, Spate: alb, Stanga,Dreapta: alb. Locul unde nimic nu e ce e sau ce pare a fi. Imi dau subit seama de ceva. Singura problema e ca nu stiu de ce. Apare o pata neagra. Ma concentrez asupra-i. Pare a fi bine, o schimbare. Degaja energie pozitiva. Simt cum o lacrima curge incet, incet pe obraz. Se desprinde de mine. Aud cum cade in neant. Acum timpul e oprit. Nu pot face nimic, sunt blocat in prezent. Nu am un trecut sau un viitor. E doar acea clipa. Simt o usoara durere de cap. Incep sa gandesc negativ. Nu voi mai scapa niciodata din acea lume. Blocaj mintal. Dar aud un zgomot. Prin convulsii si tremurari aud un glas care ma cheama. Aud o strigare numai pentru mine. Simt cum incet incep sa plutesc. Ma ridic. Ajung intr-un alt cadru. Totul e verde in jur. E dimineata. Roua inca se scurge de pe frunze. Pic pe spate in iarba. Vad cerul. De indata ce ma uit la cer imi dau seama ca nu e ce pare a fi. Era prea frumos sa fie adevarat. Incep sa pic. Cad intr-una. Nu mai vad nimic. Imi pierd treptat toate simturile. Devin rece. Zbier dupa ajutor. Acea voce calda nu mai e acol pentru mine. Imi pierd incet ultima suflare de viata si raman pe veci intr-un nor de fum, in neant, in lumea de nicaieri, in locul unde totul sta pe loc, in locul unde e prea multa singuratate, in locul unde nu iti simti respiratia, in locul acela in care nici macar nu poti sa plangi de durere, incerci sa zbieri si realizezi ca nu mai ai voce. Incerc sa te gandesti la cineva care ar putea sa te salveze, la acea persoana magica, care iti insufla viata, care iti da puterea sa reusesti. Simti bariera. Incep sa ti se sfarme oasele si iti scrasnesc dintii de durere. Simti cum totul se rupe in tine. Sangele curge ca apa de la robinet. Si atunci iti dai cu adevarat seama de locul in care te afli. Iti dai seama ca totul s-a dus. Si ramai acolo... pe vecie...

Umpic mai multa dragoste

2010-01-29T12:33:00.000-08:00

Citez din "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu. Mi-a placut pasajul.

"-Ce-i o iubire, ca s-o faci regula casnica? A se sterge pe picioare la usa... a nu-si insela barbatul... asa cum vrea Dimiu. Cine ar putea respecta asemenea regulament de serviciu interior al conjugalitatii? Dar infinit mai superficiala inca e formula lui Corabu. Cum? se pot desparti asa de usor doi amanti? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rana si se lipeste de ea de nu-l poti desface decat cu suferinte de neidurat... dar doua suflete care s-au impletit... au crescut apoi laolalta? Daca admiti ca o casnicie e o asociatie pentru bunul trai in viata, e rusinos, fireste, sa protestezi atunci cand e dizolvata. Dar cum sa primesti formula de metafizica vulgara ca iubirea sufleteasca e o conjugare de entitati abstracte, care cand se desfac se regasesc in aceeasi forma si cantitate ca inainte de contopire: doi litri de apa si sare, pusi la distilat, dau un litru si jumatate de apa si o jumatate de litru de sare; amesteci iar si iar ai doi litri de apa si sare? A crede ca iubirea sufletelor e o astfel de combinare simplista inseamna, fireste, a discuta ca toata lumea, prosteste... O femeie isi da sufletul si pe urma si-l reia intact. Si de ce nu? Are drept sa ia inpoi exact cat a dat.
Fara sa vreau, infierbantat inca de propria mea izbucnire, de tot ce mocnisem in suflet, strang furios bratul lui Orisan, care la inceput a incercat nedumerit sa ma intrerupa si care acum, intelegand, ca la lumina unei torte, ca e vorba de sentimente refulate, sugrumate indelunga vreme, tace, ascultandu-ma, pe poteca luminata de luna, sub cerul inalt, aci, intre culmi de munti.
- O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, sa-ti placa de femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei. Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma."

Umpic de Dragoste

2010-01-29T07:20:00.001-08:00

"Daca atractia este reciproca si satisfactia este obtinuta prea repede, apare o confruntare intre vise si realitate. Persoana iubita apare la inceput idealizata de imaginatia inflacarata a indragostitului. In final, ea ajunge sa dezamageasca, cu atat mai mult cu cat este mai diferita de fiinta ideala imaginata.
In acest caz, vorbim de dragostea fara viitor."

Cata dreptate sta in aceste vorbe, am trait asta pe pielea mea... am considerat ca e ceva interesant.

Prima zi de scoala

2010-01-03T12:40:00.000-08:00

O, da, a inceput scoala…. O, nu, a inceput scoala… ma rog, parerile sunt impartite, nu vreau sa comentez nimic in legatura cu asta. Eu, personal nu am niciun sentiment legat de inceperea scolii, ca a inceput, ca mai dura pana sa inceapa tot acolo e... Imi pare bine sa imi revad colegii, si pritenii de prin HCC, atat pe cei ce i-am mai vazut vacanta asta cat si pe cei de care nici nu am auzito vara intreaga.
Ca in fiecare an, inca cu 3 zile inainte de 15 septembrie (14 in cazul nostru) circula intrebari de genul: la ce ora trebuie sa mergem la scoala in prima zi, tu duci flori, te imbraci cu ceva special? In cazul meu nu, nu m-am imbracat cu nimica special. Am mers la scola la 9, dar festivitatea a inceput la 10 (asta ca sa imi amintesc la anu’). Am dus flori, nu am fost singurul din clasa, dar foarte putini de prin scoala au procedat ca si mine. In treacat am auzit o... tipa cum zicea “Cine inafara de boboci mai aduce flori la profesoara?”.
A urmat festivitatea de deschidere unde am observat pe primaru’, directoru’ si cativa profi’, dupa care nu am mai vazut nimik. Se intelege ca nu am ascultat nimik, crek nici daca auzeam nu ascultam, totusi am auzit in treacat pe cineva (nu am reusit sa vad cine) zicand “Imi amintesc cand eram si eu elev liceean si ascultam cu sufletul la gura festivitatea de premiere” si am inteles cat de usor pot fi spuse “minciuni electorale”.
Cls a X-a inseamna ca nu mai aud pe coridoare “uite bobocii”, dar la cei 1.70 ai mei, inca se mai fac confuzii : )). De faptul ca ma uit in sus la boboci, nu mai zic nimik ca numa’ ma fac de ras : ))
That’s all folks

Publicat de Andrei

Lectie de viata

2010-01-03T11:05:00.000-08:00

In ultimul timp mi s-au intamplat o multime de lucruri, care m-au afectat mai mult sau mai putin. In orice caz, viata m-a invatat anumite lucruri clare, anumite concepte ce nu pot fi depasite, niste lucruri imorale dar totusi practicate cu atata ardoare si nerusinare. Am ramas fara cuvinte la auzul unor vesti, am simtit fluturi in stomac, am sperat, am visat, am fost dezamagit, m-am bucurat, am crezut ca innebunesc... toate aceste stari si nu numai au fost resimtite pe pielea mea in ultimul timp. Niciodata nu mi-am inchipuit cat de mult poate sa te zdruncine o fata, cat de mult sentimentele pe care le ai pot sa te schimbe, pot sa iti influenteze comportamentul. M-am purtat ca un posedat, am fost condus de o "ea". Am fost sclavul propriilor mele sentimente, am fost inlantuit si tarat ca un sarpe prin toate locurile. Am investit in asta si am pierdut.. acum.. am ramas cu.. un mare nimic.

Un prim lucru pe care l-am invatat este ca niciodata nu esti indeajuns de bun. Oricat de mult te-ai stradui sa fi pe placut tuturor nu o sa reusesti, ba dimpotriva, o sa fi ca un ghimpe. Oricat de bine m-as purta cu cineva nu ma aduce in gratiile acelei persoane, e zadarnic. Degeaba incerc sa nu ma port pervers, sa nu injur pentru ca intotdeauna o sa mi-o ia inainte cei care chiar fac aceste lucruri. Fetele de azi nu se mai uita dupa onestitate, dragoste, ci dimpotriva prefera stricatii care injura, care sunt falsi, care niciodata nu o sa poata sa tina un secret, care nu ar putea tine cu adevarat la o persoana. Unele fete chiar nu mai au nici un pic de rusine, adica permit baietilor sa le puna mana pe fund, sa le "pipaie". E un lucru inadmisibil, nici cu sotul/sotia nu iti permiti sa faci asa ceva in public, daramite la 12-13-14 ani pe drumuri. Bunul simt nu mai conteaza, nu mai este apreciat. Oricat bine ai face unei persoane, la primul refuz o sa fi "naspa". Putini sunt oamenii care chiar apreciaza aceste lucruri in zilele noastre. In orice caz trebuie sa ma dau batut in fata perversitatii, a limbajului vulgar, a obscenitatilor, a vorbelor fara incarcatura semnificatiei lor pentru ca nu pot concura cu asa ceva. Doar cu bun simt si comportament decent nu pot face fata la asta. Ma depaseste.

Un alt lucru care l-am invatat pe plan sentimental este ca niciodata nu faci decizia corecta cand trebuie. De cand ma stiu am gresit pe plan sentimental, am avut totul si am ramas cu nimic. Am renuntat la o fata care chiar tinea la mine doar pentru alta care si-a batut joc de sentimentele mele. Am facut o alegere gresita care m-a costat. Ba chiar am repetat greseala. Am zis: "hai frate doar ce.. poate-i pare rau, poate a fost o intamplare nefericita", insa chestiile astea sunt un nimic. Dupa cum am spus si mai demult, un "te iubesc" este atat de lipsit de semnificatie, atat de lipsit de orice implicatie incat devine utilizat in orice imprejurari, fata de oricine. Acum inteleg perfect expresia aceia: "Omule, ai pierdut trenul.". Cat adevar este in vorbele astea, si la fel de adevarat e ca nu pot da timpul inapoi, viata nu iti da aceiasi sansa de mai multe ori. O data ce ai facut o greseala ca asta poti doar sa strangi din dinti, sa te uiti cu dispret la fereastra, si sa spui: "mai ce fraier am fost, dar acum nu mai pot face nimic". Si imi vine cateodata sa ma pleznesc, sa ma dau cu capul de perete zicandu-mi: "asta meriti daca esti un prost, daca ai lasat sa se intample asa, daca ai mizat pe ceva nesigur, daca ai fost un ratat care i-ai frant inima fara sa-ti pese, acum asta meriti, sa fi respins, sa te dea la o parte, ba sa iti dea o palma peste fatza aia... i-ati gandul omule, nu meriti, esti un praf". Si degeaba iti pare rau, si degeaba iti ceri scuze, si degeaba vrei sa o iei de la inceput, pentru ca tot nu rezolvi nimic, pentru ca asa e in viata. Greseala te costa. Prostia se plateste.

Hai si noi 2 ca e la moda

2009-10-27T08:12:00.000-07:00

Am ajuns in zilele noastre la o moda de a fi cu cineva. Nu mai sunt relatii bazate pe niste sentimente reciproce intre doua persoane. Nu sunt adeptul unei astfel de relatii (doar de forma). Niciodata nu am fost. Dar poti stii dinainte ce se va intampla? NU. Dar pentru aia tot incerci, iti spui: "De data asta o sa iasa bine, stiu ca tine la mine, simt asta." Ei bine, va marturisesc ca am un amalgam de idei in cap, idei care au fost concepute si fundamentate solid, dar care s-au mistuit treptat pe masura ce mi-am dat seama cat de complicat e sa intelegi o fata. O fata.. o fiinta atat de plapanda, firava, care te umple de duiosie si te face sa mergi mai departe chiar si atunci cand e greu si iti vine sa .. (hai sa nu ne bagam aici). Si va spun astea din experienta mea personala. Ce scriu aici nu sunt lucruri din cine stie ce surse enciclopedice, psihologice, dogmatice, ideologice si mai stiu eu ce. Sunt pur si simplu gandurile mele, din mintea mea care acum nu mai intelege anumite lucruri (nu ca le-ar fi inteles vreodata). Nu v-ati intrebat niciodata cum poate cineva sa isi schimbe sentimentele fata de alt cineva din bun senin, fara nici o interventie, fara nici un motiv, doar asa, brusc, sec? Nu imi pot inchipui cum, daca ti la cineva poti sa dai pur si simplu la o parte sentimentele si sa invoci motive, care, sa fim seriosi, sunt multe si proaste... Vreti si exemple? Uite aici: "sti, nu ne mai potrivim, drumurile noastre se cam despart si nu vad punctul unde ele s-ar mai putea uni", "nu imi mai place de tine", "consider ca as vrea sa raman putin singura, sti, nu ai facut nimic, doar ca eu.. sti.. inca nu sunt pregatita pentru asa ceva". Cat de sarit de pe fix trebuie sa fi sa crezi asa ceva, sa crezi ca acea persoana chiar a tinut la tine (dupa cum multe persoane sustin: te iubesc, vai puiule, :X:X:X, :*:*:*). Sa va zic ceva, "this is crap". Cum poti sa spui asa ceva cuiva daca nu simti asa ceva, cum poti sa minti acea persoana care tine la tine, sa-i spui in fata o minciuna, sa iti bati joci de naivitatea lui, sa profiti de el, cum poti face asa ceva? Te joci cu sentimentele cuiva aici, nu cred ca e ok sa se intample asta, nimanui nu i-ar placea ca persoana la care tine sa isi bata joc de el/ea. E o aberatie, nici nu imi pot inchipui asa ceva. Macar spune-i in fata de la bun inceput, sincer, ce simti, si nu aburi cu toate prostiile din lumea asta, pentru ca iti faci si tie rau, si lui/ei. Nu mai pot sa concep anumite lucruri, nu mai stiu interpreta vorbele, faptele cuiva. Nimic nu mai are sens, poti sa saruti pe cineva.. ce inseamna asta? NIMIC. E doar o alta chestie care e la moda acum. Hai sa sarut si eu pe cineva, ce "ciumeg" sunt. Nu stiu... poate nu m-am adaptat eu la secolul 21, dar chiar cred ca ce am scris eu aici are sens, daca nu pentru voi, cel putin pentru mine. Mi-ar placea sa aud si parerile voastre in legatura cu asta.

Poc si pe spate

2009-10-27T08:05:00.000-07:00

Era una din pauzele alea plictisitoare cand sti ca o sa ai o ora care te va termina. Iti iei sandwich-ul si mesteci ingandurat gandindu-te la cai fermecati si iti vine brusc o idee geniala: "Hai in alte clase sa vedem ce fac si aia". Zis si facut. Ma iau cu un coleg si mergem in clasa la un prieten (nu dau nume) x. Acel x statea si vrajea la fete aplecat peste banca lor, cand, un prieten ii da una peste cur de i-au ajuns testiculele'n cap. Persoana x se ridica incet, repeta de cateva ori "au, ma doare" si se trage incet spre coltul clasei unde se reazama de perete. Ne uitam la el si radem. Zicem "hai ma ca doar te-a lovit umpic ce-i mare lucru". Il vedem in clipa urmatoare cum se prelinge incet, incet pe perete, ajunge jos, pe parchet, da un cap de podea si ramane acol. In vreo 20 secunde se ridica incet, se uita mirat spre noi. Il intrebam "ba ai patit ceva?", el nimic, "te doare?", el nimic, "sti cine is?", el nimic, "sti cum te cheama?", el tot nimic. Dupa aceea reuseste sa se ridice cumva, insa nu stia ce s-a intamplat cu el, se mira de ce e murdar pe bluza. In final ca in basm totul a fost ok. Si uite asa s-a dus inca una din acele pauze....

Cel mai ciudat vis

2009-10-27T08:01:00.001-07:00

Se facea ca eram in fata la Catedrala Ortodoxa, la terasa, cu prietena. Povesteam ce povesteam, iar eu in nesabuinta mea imi ridic privirea si ma uit undeva in stanga mea. Vad un acoperis in departare, care se remarca in peisaj. Pe el, un horn mare, mare. Dar spre surprinderea mea si cred ca si a voastra pe acoperisul ala era un avion cat casa, care ce credeti ca facea, decola. Ramas uimit l-am privit cum s-a inaltat putin si apoi s-a prabusit. Ma uit spre prietena mea, disparuse. Deodata vad urmele exploziei avionului (desi nu simt nici o perturbare). Gasesc un telefon pe masa de la terasa (nu al meu, desigur). Fac ce fac si ajung sa ma vad in pat, seara, studiind telefonul. Nu avea cartela in el si imi amintesc perfect ca mai avea doua linii la baterie.

Am incercat sa nu interpretez nimic din visul asta, dar totusi e ciudat...

Repedeee

2009-08-25T14:30:00.000-07:00

Cu siguranta ati patit macar o data sa fiti nevoiti sa ajungeti repede undeva. Intr-o duminica dimineata ne grabeam (cu familia) sa ajungem la locul x. Eram cu masina. Ca toate sa fie "ok" trebuia sa ne oprim si la benzinarie sa alimentam... Ca sa vezi.. la benzinarie coada. Se pune tata la rand. In fata un Seat Cordoba destul de ingrijit. A alimentat si acum urma sa se dea tipu jos si sa plateasca. Se deschide usa si cine credeti ca iasa din masina? Un tip obez care umbla greu. Se chinuie tipu un minut sa iasa din masina, se apleaca inauntru sa-si ia banii si porneste incet, incet, incet, incet inauntru. Ajunge in sfarsit plateste omu, iasa si vine catre masina incet, incet, incet, incet. Ca sa fie si mai ok, se duce, deschide usa din dreapta, se apleaca inauntru, sta vreo 2 minute cautand cine stie ce. In sfarsit omu gaseste ce cauta, iasa din masina, inchide usa din drapta, se uita in jur, merge incet, incet in partea cealalta, deschide usa masinii, se baga iara cu capu'n fata, dupa vreun minut resuseste sa intre in masina. Ma gandeam: "in sfarsit", dar nu, tipu trebuia sa se aseze confortabil, si incepe sa se zgaltaie si sa se miste pe scaun ca sa fie "comod". Dupa o gramada de timp porneste si el masina si.. pleacaaa. Cand te grabesti numa de oameni din astia ai noroc. Intr-o zi ia Murphy bataie cu legile lui cu tot....

Prison Break

2009-07-01T01:48:00.000-07:00

Simt ca incalc o multime de reguli cu blogul asta... Incurajez piratarea, va explic cum sa o faceti, fac reclama la diverse lucruri. Faceti-va ca nu ma cunoasteti!

Apropo de ce am scris despre filme si seriale. Am inceput sa urmaresc un serial numit "Prison Break". Pana in prezent au aparut 4 sezoane, iar eu aproape l-am terminat pe primul. Vi-l recomand cu caldura tuturor. Pe mine cel putin m-a captivat in asa masura incat vad cam 5 episoade pe zi. Am ajuns sa nu mai joc World of Warcraft pentru ca sa am mai mult timp pt serial...
Povestea pare simpla: Michael Scotfield intra intentionat in inchisoare pentru a evada impreuna cu fratele sau, Lincoln Burrows, condamnat la moarte. Michael este un geniu si are un plan de evadare complex ce se bazeaza pe o harta a inchisorii ascunsa intr-un tatuaj ce ii acopera tot bustul. Suspansul apare atunci cand apar "detalii neprevazute".

Dupa parerea mea filmul este o opera de arta, si vi-l recomand inca odata cu caldura.

Andrei

Download

2009-07-01T01:02:00.000-07:00

Presupun ca scriu aceste lucruri putin degeaba si ca toata lumea stie. Deci celor care stiu deja cum se downloadeaza un film/joc/muzica de pe internet le sugerez sa nu citeasca mai departe!

Eu stiu 3 moduri de a face rost de un film pe care il dorim: il cumparam, il cerem unui prieten, il downloadam. Cum nu va pot ajuta cu primele 2 lucruri, am sa vorbesc despre a treia. Inainte de toate vreau sa mentionez ca nu incurajez piratarea!!!

Eu stiu 2 metode de download: torente sau programe de genul ODC, DC++, Strong DC.

Programele de genul ODC, DC++, Strong DC se bazeaza pe transferul direct de fisier de la persoana la persoana. Dau un search, gasesc ce imi trebuie si dau download, dupa care persoana care are respectivul fisier mi-l va trimite. In tot acest timp eu stiu cine este persoana respectiva, iar ea stie cine sunt eu. Aceste programe se bazeaza pe HUB-uri, pe care le putem privii ca pe un fel de servere sau de "camere de intalnire". Odata intrat pe un HUB, trebuie sa respect regulule acestuia (fara injuraturi pe chat, trebuie sa am numele intr-un anumit fel, upload minim x GB, de regula 5) si pot sa downloadez orice de la orice persoana prezenta in momentul acela (atentie) pe HUB. Prin acel "orice" vreau sa se inteleaga fisierele pe care dansul le-a sharuit (cum s-ar zice).
Principiul de functionare este simplu. Din optiunile programului aleg un director pe care il dau spre SHARE. Orice persoana de pe HUB poate sa downloadeze orice din directorul respectiv. Mai sharuiesc cateva directoare pana ating pragul ce trebuie sa il trec (minim x GB) specificat de regulile HUB-ului dupa care pot trece la download.

Cealalta metoda este reprezentata de torenti.
Avantajul fata de metoda prezentata mai sus este acela ca fisierul nu se primeste de la o singura persoana, ci de la mai multe, numarul acesta ajungand la ordinul zecilor sau chiar sutelor, astfel incat lipsa unei persoane de acolo poate trece neobservata (pe cand pe ODC, daca persoana care avea fisierul a iesit, fisierul nu se mai descarca, logic, nu mai are de la cine). Principiu de functionare: Intru pe un site numit tracker. Pe acel site gasesc filmul de care am nevoie si descarc un fisier micut (cativa kb) numit torrent. Torrentul il deschid cu un program numit client (exemplu BitComet sau µTorrent). Mai departe clientul se ocupa de fisierul tau.

Ca si o concluzie. Dupa parerea mea personala, sa downloadezi de pe torrente este mai rapid si mai sigur. In timp ce pe DC, persoanele care fac schimb de fisiere sunt bine cunoscute, pe torrente lucrurile se schimba. Fiecare persoana primeste fisierul de la zeci de persoane si la randul ei transmite mai departe fisierul altor zeci de persoane care au nevoie. Astfel, daca vine vorba de politie, cei ce folosesc DC sunt mai usor de gasit decat cei de pe torrenti.

Ca si o ultima concluzie: Cumparati filmele originale! Nu sunt asa de scumpe si nici nu incalcati legea!

Link-uri utile

DC:
http://www.odc-download.ro/

Clienti torrente (programele cu care se downloadeaza):
http://utorrent.com/
http://www.bitcomet.com/

Trackere (site-uri cu torrente):
http://www.filehippo.com/
http://isohunt.com/
http://www.mininova.org/

Andrei

Re: Ce e de facut pe mess?

2009-07-01T00:30:00.000-07:00

Am prostul obicei de a ma contrazice cu Adi. Cel mai des asta se intampla pe drumul de la scoala spre casa, cand mai o impresie, mai o barfa... No, problema e si aicea si nu ma pot abtine... :D
"Ce e de facut pe mess?" Poy fii atent ce propun eu: pui niste codecuri pe calculator (desi ma indoiesc ca nu ai), instalezi o canapea cat mai confortabila la 3 metrii de monitor si pune un film :D.

De aici in colo nu ma mai adresez lui Adi. Ci celor ce sunt in situatia lui:

1.
Scuza: N-am rabdare sa ma uit la film
Solutia: Preferi sa te plictisesti? si asa nu ai ce face.

2.
Scuza: N-am bani de film
Solutia: Dar ce? E primul lucru pe care il piratezi? Sa fim seriosi... toata lumea are in casa cel putin un CD/DVD/BL piratat... nu-mi zice ca tot ce este in casa ta e "original"

3.
Scuza: Nu stiu de unde sa iau film
Solutia: eee, hai acuma? Nu ai auzit de DC, torrente sau nu ai un prieten care descarca filme? Eu cel putin le am pe toate... O sa revin asupra acestei probleme mai tarziu.

4.
Scuza: Nu am idee ce filme au mai aparut
Solutia: Urmareste un serial... Lung si palpitant :))
Sugestie: Lost(SF), Prison Break(Actiune), Anatomia lui Grey(No ideea), Gossip girls(No ideea).

Nu sunteti pasionati de filme? Don't worry! Dupa incepeti sa vizionati un serial va spun din experienta ca nu va veti mai putea oprii!

Andrei

Firefox Add-on: Auto Copy

2009-06-30T12:16:00.000-07:00

Unul din cele mai bune plugin-uri facute vreodata pentru firefox, daca nu cel mai bun. Este simplu si foarte eficient. Ce face? In momentul in care selectezi un text pe o pagina web acesta este automat copiat in clipboard. Se bazeaza pe principiul ca in mod obisnuit singurul motiv pentru a selecta un text pe un website este acela de a-l copia. Dupa mine o idee extraordinara. De asemenea este foarte mic si nu incurca cu nimic activitatea personala pe internet. Merita incercat.

Ce e de facut pe mess?

2009-06-29T13:15:00.000-07:00

In acest post vreau sa ma identific cu persoana x. Persoana x intra seara pe messenger. Are impresia ca da lovitura, ca ceva maret are sa se intample si ca ea va fi in centrul atentiei. Persoana x isi porneste winampul, pune o melodie si o pune pe repeat. Persoana x se plictiseste. Deschide browserul si se asteapta ca un site fantastic sa i se incarce pe ecranul traumatizat de atata staticism. Insa.. nimic. Mai incearca... persoana x inca are impresia ca cineva ii va propune ceva fantastic, nemaiauzit, nemaipomenit, inovator, incredibil. Persoana x intra pe forumul personal. Nimic nou. Aceleasi topicuri uitate de soarta, pe care din cand in cand apar reclame de la diferiti boti de pe internet. Pustietate... Persoana x se indreapta cu cursorul alb spre bookmark's. Acolo gaseste aceleasi chestii expirate vizitate de n ori in zilele anterioare. Persoana x decide ca e timpul sa se reintoarca la messenger. Observa cu ardoare avatarele si statusurile in speranta unui semn. Asteapta 30 minute cu o speranta in suflet, focul acela al sperantei este inca aprins. Si totusi nimic, zero, nada, nothing... O plictiseala de nedescris care se repeta la un anumit interval de timp si cred ca persoana x nu este singura care pateste chestia asta. Am dreptate?

Salut colega!

2009-06-28T11:47:00.000-07:00

Ma enerveaza la culme momentul in care treci pe langa cineva, il saluti, se uita la tine holbat ca si cand i-ai fi violat familia, te recunoaste, si trece fara sa salute, sau cand saluta se uita prin tine de parca ai fi din stincla. Multi dintre fostii colegi parca se uita prin mine, poate prin mine se vede ceva deosebit, n-am de unde sti. Se uita spre mine amenintator, gata gata sa sara la bataie pentru cine stie ce. Consider ca si un necunoscut, in momentul in care l-ai salutat, meriti macar sa te salute inapoi chiar daca dupa aceea iti spune "Ma grabesc sa ajung la x, la revedere!". E ceva de baza sa saluti inapoi cand te saluta cineva, chiar daca nu cunosti sau nu iti amintesti de acea persoana. De aceea salutati oameni buni ca nu e greu sa misti buza si sa dai un "Buna ziua!".

Cu rusinea... greu

2009-06-28T11:39:00.001-07:00

Sa va dau un sfat in legatura cu rusinea. Sa nu va fie rusine cand vine vorba de mancare. E normal ca sa ai gusturi diferite decat altii si e foarte normal sa nu-ti placa un anumit fel de mancare. De exemplu, aveam musafiri. Mancam ceva placinte, una a fost buna cu mere, dar cealalta, cu cartofi, pur si simplu nu am putut sa suport gustul ala. De rusine sa nu las in farfurie placinta, sa nu.. nu stiu ce (in momentul ala gandeam aiurea), am mancat-o. Simteam cum cade incet pe gat si ajunge in stomac si imi venea sa o arunc pe geam sau sa o ascund sub canapea. Pana la urma am trecut peste faza asta. Dar seara... seara... o durere oribila de stomac cum nu va doresc niciunuia dintre voi. Ceva cumplit, sa te simti plin fara sa poti da afara (suna mai scarbos dar termenul e a vomita), nu poti dormi, nu te poti intoarce cum vrei, esti ca si prins in lanturi si nu poti decat astepta. Cumplit. Deci daca va ofera cineva mancare si nu va cade bine, spuneti in fata: "Mie nu imi place!". Nu va fie rusine ca e... greu. :)

Hello!

2009-06-17T04:41:00.000-07:00

Uite ca am ajuns sa o fac si pe asta. Sa scriu pe un blog. Idei ratacite pe o pagina web. Ceva atat de mic pe un web atat de mare. Si totusi, ceva important individual, cu multe implicatii, ganduri timide, idei stralucite, prostii spuse fara sa aiba vreo legatura cu nimic si de aici pornind ajunse sa alcatuiasca strctura de baza a unui blog.

Bun venit deci pe blog! :)

My first post

2009-06-15T13:36:00.000-07:00

Woau... am blog... ce chestie. Prima data cand am auzit cuvantul asta, "blog", m-am gandit instantaneu la ceva mare si gras! Stiu, stiu, prea multe desene animante (ma rog, asta a fost acum ceva vreme).
Uite ca am si eu ocazia sa tin un asa-zis jurnal public. Rostul? Sincer sa fiu nici eu nu il vad, dar mi se pare foarte OK sa scrii de nebun niste mesaje pe care nu poti fi sigur ca le va citi cineva vreodata.
Oricum, m-am gandit serios la asta si vreau sa fac ceva fain. Ce o sa scriu aicea sunt ideile mele, si daca in orice moment nu va convine ceva, comment pls. Imi place sa mi se spuna ce gresesc.
Enjoy!

Andrei